9 ANI DE INFERTILITATE: Povestea mea de la neștiință la claritate

Cum am învins infertilitatea atunci când nimeni nu mai credea – și de ce am transformat durerea mea în misiunea mea

Cum a început totul

Povestea noastră cu infertilitatea a început la fel cum încep toate poveștile – cu un vis simplu.

Am luat decizia că vreau să fiu o mamă tânără. M-am căsătorit la 22 de ani, iar la 23 de ani am zis: “Ok, e momentul să devenim părinți.”

Zis și făcut.

Prima oară când mi-a întârziat menstruația eram la o cabană cu familia. Eram în extaz. Nu am spus nimănui că aveam întârziere de 7 zile. Bucuria nu a durat foarte mult.

Am făcut o greșeală imensă… am intrat la saună fără să știu că este interzis. După câteva ore a început o hemoragie însoțită de dureri de nedescris. M-am dus la urgențe, dar era prea târziu.

Așa a început.

Primii ani – neștiința

Au urmat 2 ani de încercări.

Eram director la bancă. Lucram zilnic de la 9 dimineața la 6-7-8 seara – cât aveam de lucru, atât stăteam. Conduceam o echipă de peste 50 de oameni și aveam sentimentul că totul se năruie dacă eu nu sunt acolo.

Deci am pus totul pe seama stresului. “Nu se întâmplă pentru că lucrez prea mult.”

După 2 ani de încercări am vizitat mai mulți medici ginecologi. De la fiecare cabinet am plecat cu aceeași rețetă:

“Sunteți tineri, mergeți acasă, beți un pahar de vin și dacă tot nu se întâmplă peste un an, haideți înapoi.”

Asta se întâmpla în 2015.

În România erau puțini medici specialiști în infertilitate. Clinici de fertilitate erau vreo 7, cele mai multe la București. Aveam una și în Târgu Mureș, cu 2 medici de infertilitate. Am ales să merg la unul dintre ei.

Am început câteva investigații de bază: analize hormonale care nu indicau mare lucru, analize de secreție vaginală.

Încercam lună de lună. Mai aveam întârzieri de menstruație. Am avut și test pozitiv, dar după o zi venea menstruația. Acum știu că era sarcină biochimică. Atunci nu știam.

Devin propriul detectiv!

Anii au trecut. Și am început să fiu propriul detectiv, așa cum fiecare dintre voi devine în această luptă.

Informațiile pe care le găseam erau în limba engleză. În 2016 am decis să îmi schimb locul de muncă și am intrat în domeniul medical. Scopul principal: să am acces la investigații și informații de primă linie, direct de la medici.

În acea perioadă a apărut și primul grup de infertilitate din România. Am intrat și acolo, căutând direcție și sprijin.

Au urmat proceduri de IUI, fără succes. Analizele și investigațiile erau foarte puține,am aflat asta mai târziu.

După ce m-am angajat la Clinica Sante și am avut acces la informații, am început să investigăm serios.

Prin 2018 am făcut:

            •          Verificarea trompelor

            •          Histeroscopie

            •          Profilul de trombofilie – care indica o trombofilie majoră

Dar medicul hematolog mi-a spus: “Nu există studii care să dovedească că asta duce la pierderi de sarcină”, deși eu citeam în revistele de specialitate studii care arătau contrariul.

Azi studiile s-au actualizat. Azi știm.

Am întâlnit multe erori care au adâncit și suferința și cheltuielile noastre. Fiecare lună se învârtea între menstruație, ovulație, salariu și ecografii de monitorizare pentru contact dirijat sau IUI.

Viața noastră a fost pe pauză.

AMH 1,04 la 28 de ani, neeligibilă pentru “FIV decontat”

Bine, decontat e prea mult spus, când de fapt era vorba despre o sumă modică care se presupunea că vine în sprijinul cuplurilor care se confruntă cu infertilitatea.

În 2018, statul român avea în derulare un program de susținere pentru procedurile de FIV. Se dădeau undeva la 5.000 de lei , nu acopereau nici jumătate din valoarea procedurilor.

Și totuși, statul român a decis că eu nu sunt eligibilă.

Pentru că rezerva mea ovariană era sub pragul stabilit de ei ,1,2, parcă era atunci acest prag. Când am făcut analiza de AMH, pentru a depune dosarul de finanțare FIV, aveam 1,04. Vârsta: 28 de ani.

Și nu meritam să se “investească în mine” – că nu promiteam că voi da naștere unui copil.

Deși am contribuit lunar la bugetul de stat, nu mi s-a decontat nimic. Pentru că atunci nu se decontau nici măcar analizele hormonale.

Genetica nu m-a ajutat deloc. Mama mea trecuse și ea prin pierderi de sarcini. Nu m-a întrebat nimeni despre asta niciodată.

Programul național – o promisiune goală

Realitatea programului național de FIV în România

Nici astăzi situația nu este roz.

Statul decontează puțin. Și în fiecare an, programul de finanțare are nevoie de campanii de advocacy ca să pornească. Pentru că prioritățile sunt altele.

Educația reproductivă lipsește cu desăvârșire.

În spațiul public începe să se vorbească mai des despre infertilitate, însă tot este un subiect tabu despre care oamenii suferă în tăcere. Despre care nu știu de unde să înceapă. Încă oamenii se simt singuri și fără direcție.

Infertilitatea – o afacere, nu o prioritate

Infertilitatea a devenit o afacere , la fel cum este zona oncologică și cea a diabetului , în care ne facem că oferim suport, dar în realitate interesul este de bani.

Întâlnesc prea des cazuri pentru care văd că interesul financiar pentru proceduri este mai important decât rezultatul.

Am o listă neagră, desigur. O păstrez pentru mine și mă folosesc de ea în ghidajul meu.

Misiunea mea este în slujba oamenilor care se confruntă cu infertilitatea. Și niciodată nu voi pune mai presus o colaborare financiară cu o clinică doar pentru interesul financiar oferit de aceștia.

De aceea am luat decizia că cei care vor sprijinul meu să fie și cei care plătesc. Investesc continuu în dezvoltarea mea, în formarea mea și colaborez cu acei specialiști care îmi împărtășesc valorile și principiile.

E bine? E rău? Sunt principiile și valorile mele și le respect.

Greșeala care m-a costat ani

Dacă atunci primeam banii de la stat, cel mai probabil făceam FIV-ul. Dar ne costa undeva la 25.000 de lei. Și nu îi aveam.

De ce? Pentru că analize. Pentru că investiții în casă. Pentru că un concediu. Pentru că viața.

Tot ce făcusem până la acel moment era să investim în diagnosticare, nu să strângem bani pentru FIV.

Viața noastră a fost pe pauză. Fiecare menstruație era o pierdere ,așa o simțeam, că îmi pierd copilul din vis în fiecare lună când venea menstruația.

La ovulație simțeam că renasc. Soțul meu nu mai suporta ca viața noastră intimă să fie doar despre ecografii și contact controlat “că acum e ovulația”.

“Infertilitate inexplicabilă” – minciuna care ne-a costat prea scump

În 2019 am trecut la clinici și specialiști din București. Am fost și în Ungaria – că acolo mergea toată lumea.

Diagnosticul meu: infertilitate inexplicabilă.

Care de fapt era cât se putea de explicabilă – doar că nu s-a investigat suficient.

Aveam:

            •          Trombofilie majoră

            •          Insuficiență ovariană

            •          Endometrită cronică

            •          Suspiciune de endometrioză (care a rămas “suspiciune” până de curând, deși aveam toate simptomele)

Am făcut parte din acea categorie de femei cărora li s-a spus: “E normal să te doară.”

Și ca să fie tabloul complet, soțul meu avea teratozoospermie. Nu îi știu gradul de fragmentare pentru că, din nou, atunci nu interesa pe nimeni asta. Și azi interesează pe prea puțini.

Știind toate aceste lucruri am luat decizia să facem FIV. Daar…COVID.

Pregătirea – ceea ce nimeni nu îți spune

În 2019 am decis că vom face FIV, dar nu oricum, cu toată pregătirea aferentă.

Cu ajustarea stilului de viață. Cu alimentație. Cu igienă de somn. Cu suplimente. Cu vindecarea endometritei cronice care atunci avea forma de “infecții recurente” , dar pe care am rezolvat-o nu cu antibiotice, ci cu un tratament nemedicamentos despre care nu se vorbește , pentru că “nu sunt suficiente studii”.

Scriu doar că Sovata este renumită pentru tratamentele balneare ginecologice, dar nu prea se știe de ce. O să vă povestesc despre asta într-un alt articol.

Și surpriza… a venit pandemia.

Planurile noastre s-au pus pe pauză. Am întârziat procedurile pentru 6 luni.

Înainte să începem procedurile, am repetat AMH-ul.

Valoarea era de 0,16.

Să vă spun șocul meu? Sunt convinsă că îl știți deja și nu e nevoie de cuvinte.

Într-un an, am scăzut de la 1 la 0,16.

Dacă statul român nu mă considera neeligibilă și mă ajuta cu un an înainte, poate lucrurile erau diferite.

Dar nu au fost.

FIV-ul – presiunea ultimei șanse

În iunie 2020 am început FIV-ul cu presiunea ultimei șanse.

Am avut 10 foliculi.S-au extras 7 ovocite.S-au fertilizat cu tehnica ICSI 5 ovocite.

Am stabilit din start că vom transfera doar blastociști ziua 5.

În ziua 5 aveam un blastocist și o morulă.

Le-am transferat pe ambele.

Am avut sarcină gemelară, până în săptămâna 7-8, când unul dintre ei s-a oprit în evoluție. Am avut vanishing twin. Acel copil e în inima mea, e îngerul meu care nu a venit pe pământ.

Astăzi, Isac este băiețelul nostru care are 5 ani, rezultatul acelui FIV.

Este copilul curcubeu care ne-a costat peste 130.000 de lei.

El știe despre cum a venit pe lume. Știe cât a fost de dorit și cât de mult ne-am rugat și am luptat să îl avem.

Minunea care nu era în plan

În 2022 am decis să facem încă un FIV. De această dată aveam banii pregătiți. Ne-am dus la clinică. Urma să începem în ciclul următor.

Însă surpriza a fost mare când într-o dimineață intuiția mea a zis: “Mergi și fă un test de sarcină.”

Era pozitiv.

Soțul meu a crezut că e test de COVID , până când nu am izbucnit în plâns, nu m-a crezut că sunt însărcinată.

Adevărul este că nici familia și prietenii noștri nu ne-au crezut.

Iar astăzi, Ava este minunea care a venit în mod natural, după FIV și după 9 ani de infertilitate.

Iar banii de pe acel FIV care nu a mai fost făcut au fost investiția de bază în proiectul InvingemInfertilitatea.

De ce fac ceea ce fac astăzi?

InvingemInfertilitatea are azi menirea de a ghida alte femei care trec prin această luptă să nu repete greșelile pe care eu le-am făcut.

Să nu stea într-un loc greșit să piardă bani și să acumuleze suferință.

Misiunea mea este de a te ajuta să navighezi infertilitatea cu claritate și structură.

Am ales ca tot ce am trăit timp de 9 ani ca pacientă, cu expertiza de 12 ani în domeniul infertilității, să pun astăzi pentru tine.

Azi sunt singurul navigator de pacienți în infertilitate independent din România.

Accesul la medici de top din România și din Europa, pun tot pentru tine.

De ce?

Pentru că dacă aș fi avut pe cineva ca mine, nu aș fi cheltuit atâția bani în direcții greșite.

Pentru că nu mi-aș fi pus viața pe pauză timp de 9 ani.

Pentru că dacă cineva mi-ar fi spus “Ai grijă, nu ai fost corect investigată” – aș fi schimbat specialiștii.

Putea fi diferit.

Dar nu a fost. A fost calea grea și dureroasă – și m-a creat pentru cine sunt astăzi.

Atunci nu am înțeles. Dar azi înțeleg.

Și sunt recunoscătoare că am avut putere să lupt și am învins infertilitatea atunci când nimeni nu mai credea, când și noi ne îndoiam.

Mesajul meu pentru tine

Primii 4 ani au fost despre neștiință.Următorii 5 au fost despre faptul că am devenit propriul specialist și detectiv pentru a deveni mamă.

Îți spun asta pentru ca tu să nu treci prin asta.

Educația reproductivă lipsește. Programul național este o promisiune goală. Natalitatea scade pentru că nimeni nu vorbește despre adevăr, despre costuri reale, despre investigații necesare, despre timp pierdut.

Dar nu trebuie să fie așa pentru tine.

Dacă citești aceste rânduri și te regăsești în povestea mea, știu prin ce treci.

Și sunt aici pentru că vreau ca tu să nu treci prin ce am trecut eu.

Fă primul pas spre claritatea de care ai nevoie.