Aceasta este principala întrebare pe care mi-o pun aproape toți cei care ajung la mine după două, trei sau mai multe FIV-uri fără rezultat: „Dar de ce? Am făcut tot ce trebuia.”
Și poate că au făcut tot ce li s-a spus. Sau poate că au ales să facă doar ce au considerat ei că trebuie făcut, poate că nu s-a insistat în cabinet, pentru că a lipsit consilierea, poate că ai citit pe grupuri ceva ce a funcționat la cineva și ai făcut și tu la fel, dar ai scos totul din context.
Astăzi vreau să vă vorbesc despre embrioni, pentru că circulă foarte multe mituri în online și pe grupuri despre asta.
Când nu avem embrioni care ajung la stadiul de blastocist, foarte mulți continuă să spună că e DOAR din cauza calității ovocitelor.
Știai că embrionul se formează cu ajutorul energiei celulare și feminine și masculine?
Când vorbim despre calitatea embrionilor, conversația se oprește aproape întotdeauna la femeie. La rezerva ovariană, la calitatea ovocitelor, la vârstă, la răspunsul la stimulare. Femeia e investigată, monitorizată, stimulată hormonal, și când nu avem blastociști în ziua 5 tot ea este „principala cauză” pentru care nu s-au obținut embrionii sau s-au oprit în evoluție. Partenerul dă o spermogramă și gata investigațiile.
Dar iată ce este necesar să știi atunci când ești într-un proces de FIV.
Embrionul se dezvoltă în două etape distincte, cu surse de energie diferite.
Spermatozoidul este cea mai mică celulă din corpul uman. Ovocitul este cea mai mare. Și împreună, după fertilizare, creează o nouă celulă: embrionul. Este minune de la Dumnezeu și este știință sprijinită de ceva mai presus de noi.
Aceste celule au nevoie de energie celulară ca să se poată fertiliza, ulterior multiplica și dezvolta până la stadiul de embrion.
În primele trei zile după fertilizare, embrionul funcționează exclusiv pe baza resurselor materne, energia din ovocit susține primele diviziuni celulare.
Din ziua trei, odată cu activarea genomului embrionar, preia controlul și contribuția paternă. Spermatozoidul devine activ, determinant. Calitatea ADN-ului lui influențează direct capacitatea embrionului de a se dezvolta corect în această a doua etapă și de a ajunge la stadiul de blastocist, adică ziua cinci sau șase de cultură.
Acest proces este descris în literatura științifică ca „efectul patern tardiv” (late paternal effect) și este documentat în studii publicate în jurnale de reproducere asistată, inclusiv în Journal of Assisted Reproduction and Genetics (Burruel et al., 2015, PMC4651944). Un embrion care arată bine în ziua doi sau trei poate să se oprească din dezvoltare, să se fragmenteze sau să devină non-viabil exact în momentul în care genomul patern trebuie să preia „conducerea de dezvoltare”.
Și atunci toată lumea ridică din umeri: „Nu știm de ce s-a oprit. Calitate slabă.” Sau se face embriotransfer în ziua 2-3, și embriotransferul este negativ, iar noi tot nu știm „De ce?”
Ce este fragmentarea ADN-ului și de ce contează în FIV
Fragmentarea ADN-ului spermatic înseamnă că materialul genetic din spermatozoid are rupturi, deteriorări. Un spermatozoid poate arăta perfect la microscop, motilitate bună, morfologie în regulă, și totuși să aibă ADN fragmentat în proporție semnificativă.
Spermograma standard nu vede asta. Spermograma îți spune câți spermatozoizi sunt, cât de repede se mișcă și cum arată. Nu îți spune nimic despre integritatea ADN-ului lor.
Există analize specifice pentru asta, precum testul de fragmentare al lichidului seminal (DNA Fragmentation Index).
Și totuși cuplurile intră în proceduri de cele mai multe ori fără să știe că jumătate din ecuație nu a fost verificată.
Studiile disponibile arată că fragmentarea crescută a ADN-ului spermatic este asociată cu rate mai scăzute de formare a blastociștilor și cu o dezvoltare embrionară mai lentă, în special în ciclurile ICSI.
Mecanismul este logic: un spermatozoid cu ADN deteriorat transmite informație genetică incompletă sau eronată. Embrionul care se formează pornește cu un material genetic compromis , ceea ce poate explica oprirea din dezvoltare, calitatea scăzută gradată vizual de embriolog și, în cazurile în care se ajunge totuși la testare genetică, rezultatele neconcludente sau chaotice.
Ghidurile ESHRE și ale Asociației Europene de Urologie recomandă testarea fragmentării ADN-ului spermatic ca element de evaluare necesar în cazurile cu:
- Eșecuri repetate de FIV sau ICSI
- Embrioni care nu ajung la blastocist
- Embrioni de calitate scăzută
Nu e opțiune. E întrebare la care trebuie să existe un răspuns înainte de a continua cu alte proceduri.
Poți obține o sarcină și cu fragmentare crescută. Dar drumul până acolo este mai dificil: mai puțini embrioni ajung la stadiul de blastocist, mai puțini sunt transferabili.
Nu e un detaliu minor. E o diferență pe care o simți direct în numărul de proceduri, în costurile acumulate și în epuizarea emoțională a fiecărui ciclu.
Știai că SOP-ul nu înseamnă doar ovare polichistice?
O altă piesă lipsă frecvent din imaginea de ansamblu este legătura dintre sindromul ovarelor polichistice și calitatea reală a ovocitelor.
SOP-ul este asociat popular cu producția de ovocite în cantitate mare, și asta e parțial adevărat. Dar cantitate nu înseamnă calitate.
Cercetări publicate în Reproductive Biology and Endocrinology (2024) și în Frontiers in Medicine (2023) arată că femeile cu SOP prezintă disfuncție mitocondrială la nivelul celulelor granuloase, celulele care hrănesc și susțin ovocitul în timpul maturării. Această disfuncție duce la stres oxidativ crescut, la producție insuficientă de energie pentru ovocit și, în final, la o competență reproductivă redusă a ovocitelor, adică ovocite care se fertilizează mai greu sau produc embrioni cu potențial de dezvoltare compromis.
Deși mai multe ovocite sunt recoltate, ratele de embrioni de calitate bună în ziua trei și ratele de sarcină clinică sunt mai mici față de femeile fără SOP, conform aceleiași literaturi.
Cazul pe care eu l-am avut și care ilustrează exact asta
O doamnă de 33 de ani cu SOP diagnosticat, partener cu oligozoospermie. 2 FIV-uri. 6 embriotransferuri. Din toți embrionii obținuți, au ales să testeze genetic doar doi, unul cu rezultat neconcludent, unul chaotic. Restul, netestați, considerați neviabili după aspect, fiind gradați ca și calitate scăzută.
Analiza de fragmentare a ADN-ului spermatic? Nu s-a făcut. Niciodată. În niciunul dintre cele două FIV-uri.
Când am analizat dosarul împreună, primul lucru care a sărit în ochi a fost exact asta. SOP-ul la ea, factor care, conform literaturii de specialitate, influențează calitatea mitocondrială a ovocitelor. Oligozoospermia (adică număr scăzut de spermatozoizi) la el, parametru identificat vizibil în spermogramă, fără nicio investigație suplimentară a calității ADN-ului spermatic. Iar în contextul unor embriotransferuri negative repetate cu embrioni de slabă calitate, probabilitatea ca să fi existat fragmentare crescută și să fi compromis în mod semnificativ calitatea embrionară este foarte ridicată. Însă acestea rămân doar la stadiul de presupuneri, pentru că nu avem informații clare care să ateste asta.
Imaginea de ansamblu nu a fost văzută. De ce? Pentru că… sunt multe presupuneri. Și cine sunt eu să îmi dau cu presupusul? E o întrebare retorică, bineînțeles.
FIV-ul nu rezolvă toate problemele. FIV lucrează cu ce îi dai.
Aceasta e credința limitativă pe care o întâlnesc cel mai des și care face cel mai mult rău: „FIV-ul o să rezolve problema asta.”
FIV-ul nu corectează ADN-ul fragmentat. Lucrează cu ce există. Dacă intri într-un protocol de FIV cu fragmentare crescută nediagnosticată și netratată, probabilitatea să obții embrioni de calitate bună scade semnificativ, indiferent de câte ovocite recoltezi și indiferent cât de bine a răspuns ea la stimulare.
Există intervenții pentru fragmentarea crescută care se pot folosi ca și tehnici suplimentare în tratamentul de FIV, dar dacă nu știi despre ele? Dacă nu știi ce se poate face? Sau dacă clinica pe care tu ai ales-o pentru FIV nu le face?
Există și opțiunea de pregătire, dacă știi despre asta. Antioxidanți specifici, modificări ale stilului de viață, uneori tratament medical în funcție de cauza fragmentării, varicocel, infecții, factori hormonali.
Dar toate acestea au nevoie de timp. De aceea evaluarea masculină completă, inclusiv testul de fragmentare, trebuie făcută cu minimum două-trei luni înainte de începerea unui protocol FIV. Nu în aceeași lună. Nu în paralel cu stimularea.
Spermatogeneza este procesul de formare a spermatozoizilor și durează aproximativ 74 de zile. Dacă identifici o problemă și începi să o corectezi, ai nevoie de cel puțin un ciclu complet pentru a vedea rezultate reale. Orice pregătire făcută în grabă, în ultima lună înainte de FIV, nu schimbă nimic în procedura respectivă.
Ce ar trebui să se întâmple înainte de orice FIV?
Evaluarea masculină completă nu înseamnă doar spermogramă. Înseamnă consult la un medic uro-androlog, specialist dedicat fertilității masculine.
Înseamnă spermogramă efectuată într-un laborator specializat în medicină reproductivă. Și înseamnă testul de fragmentare a ADN-ului spermatic, mai ales în cazurile cu eșecuri repetate, embrioni de calitate slabă sau parametri seminali alterați.
Această evaluare nu e opțională când există deja un istoric de eșecuri sau pierderi de sarcină. E punct de plecare necesar.
Infertilitatea rămâne inexplicabilă atunci când nu cauți suficient. Iar procedurile compromise sunt de cele mai multe ori consecințele unor informații care lipseau înainte să înceapă.
Câte FIV-uri ai făcut fără să știi că jumătate din ecuație nu a fost verificată?
Surse și Bibliografie Medicală:
1. Efectul patern tardiv și activarea genomului embrionar Burruel V. et al., The impact of paternal factors on cleavage stage and blastocyst development analyzed by time-lapse imaging, Journal of Assisted Reproduction and Genetics, 2015 https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4651944/
2. Stres oxidativ și disfuncție mitocondrială în celulele granuloase în SOP Gao Y. et al., Oxidative stress and mitochondrial dysfunction of granulosa cells in polycystic ovarian syndrome, Frontiers in Medicine, 2023 https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10336225/
3. Disfuncție mitocondrială și calitatea ovocitelor în SOP Oxidative stress and energy metabolism abnormalities in polycystic ovary syndrome: from mechanisms to therapeutic strategies, Reproductive Biology and Endocrinology, 2024 https://link.springer.com/article/10.1186/s12958-024-01337-0
4. Impactul DFI asupra ratei de blastociști și embrioni transferabili Yang B. et al., Impact of sperm DNA fragmentation index on assisted reproductive outcomes: a retrospective analysis, Frontiers in Endocrinology, 2025 https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11790627/
5. Fragmentarea ADN spermatic și calitatea blastociștilor în ICSI Grisendi V. et al., Sperm DNA Fragmentation Impairs Early Embryo Development but Is Not Predictive of Pregnancy Outcomes: Insights from 870 ICSI Cycles, International Journal of Molecular Sciences, 2025 https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12386859/
6. Ghidurile EAU privind infertilitatea masculină EAU Guidelines on Male Infertility, European Association of Urology https://uroweb.org/guidelines/male-infertility